Anul 2015 ne-a adus o noua traversare nord-sud a Alpilor. Am plecat din Zirl (Austria) cu directia Riva del Garda (Italia) intr-o aventura de peste 500 de km si 25000 diferenta pozitiva de nivel care s-a dovedit de departe cea mai tehnica dintre cele facute de noi. Experienta capatata in celelalte 3 traversari si-a spus cuvantul si am avut o editie care a mers “ceas”.
Am avut ocazia sa dormim la peste 3000 de m altitudine (la Similaun Hutte) in compania bicicletelor noastre Canyon care au facut fata cu brio challenge-ului si de data aceasta. Ne-am bucurat de ospitalitatea multor oameni faini si a refugiilor Starkenberger Hutte si Tribulaun Hutte, am savurat fiecare vale si colt de parc national.
Tot multumita unor oameni faini am recuperat si mobilul uitat strategic de Vlad undeva pe traseu 🙂 orice scuza e buna pentru a reparcurge unele trasee, nu-i asa?
Dupa ce anul trecut ne-am implinit visul de a urca pasul Stelvio, anul acesta am contemplat din nou Ortlerul urcand de data aceasta in pasul Umbrail. Am avut ocazia de a bifa si una dintre cele mai grele catarari legendare, temutul Mortirolo, cel ce il “intimida”
pana si pe Lance Armstrong:
It’s a terrible climb…it’s perfect for a mountain bike. On the hardest parts, I was riding a 39×27 and I was hurting, really hurting. (Mortirolo) is the hardest climb I’ve ever ridden.
Am avut de toate in tura asta: ploaie, frig, ceata, push-bike (parca mai mult ca oricand), canicula, friptura de cerb, one-night all-inclusive, goana dupa tren, momente de extaz, momente la limita. O tura in care am vazut, din nou, cata dreptate au cei care zic: If you want to go fast, go alone. If you want to go far, go together.