U T L C – Ultra Trail Lotru Cindrel

de Cosmin Stan

UTLC ( Ultra Trail Lotru Cindrel ) aka Ultra with Friends 😉

UTLC-ul este o alergare clasica, intre prieteni, care străbate 6 varfuri importante din Muntii Lotrului si Muntii Cindrelului ( Vf. Măgura, Vf. Prejba, Vf. Voinisita, Vf. Negovanu, Vf. Steflesti, Vf. Cindrel ).

Anul acesta startul a fost dat in Comuna Cisnadioara, iar finish-ul in Stațiunea Păltiniș.
S-a plecat la ora 04:30, la frontale, perfect pentru a prinde un răsărit superb pe Vf. Măgura. De aici a urmat o coborâre abruptă de 4km cu aproximativ 800m diferenta negativă de nivel pâna în Valea Sadului, unde am intalnit si prima turmă de oi, bineinteles cu cainii la datorie ( pe tot traseul au mai fost vreo 10 astfel de intalniri, asa ca asta a fost doar încălzirea ).

Vf. Prejba. S-a terminat cu încălzirea. Din Valea Sadului pâna pe varf sunt aproximativ 5km cu 1200m D+, motiv pentru care bețele au fost forjate la maxim. Stiam ca odata ajunsi pe varf urcarile urmatoare vor fi mai line, priveliști superbe si multasteptatul izvor, asa ca efortul a fost minimalizat de aceste gânduri.

Incepe traseul de creasta.
Tura asta nu e neapărat dificila datorita distanței sau a diferentei de nivel, ci mai degraba a faptului ca se desfasoara in proportie de 70% la peste 1700m altitudine, in unele locuri atingând si peste 2200m, ceea ce face ca efortul sa fie mai mare daca nu esti aclimatizat.
Ajunsi pe Vf. Prejba dupa 3h50, pornim catre Vf. Voinisita ( sau cum ar spune Luca Voini##@@_&ta).
Eram tare amuzat deoarece stiam ca urmeaza o stână de la care aveam amintiri plăcute, sa-i spun asa, de anul trecut. Mai exact : Avand in vedere ca dorim să organizăm un concurs pe traseul asta, ne-am gândit ca, cainii de la stane vor fi o problema in ziua concursului si trebuie să găsim o solutie. Asa ca am mers la nenea ciobanii si i-am întrebat : - "Uitati, anul viitor dorim să organizăm un concurs de alergare prin aceasta zona si am vrea ca in ziua respectiva sa legati câinii. Dacă vă aducem niste tigari, băutura, etc.. puteti face asta?"
Raspuns: -" Doar anul ce vine organizati concursul asta?" 
Ne-am bucurat sa vedem ca nu erau la stână cand am trecut pe acolo, probabil ar fi pus cainii pe noi pentru ca nu am venit cu cele promise anul trecut.
Cum roata se intoarce intotdeauna peste cativa km intalnim 2 turme de oi, fiecare cu vreo 10 caini, cu care a fost ceva mai greu de negociat.
Am trecut cu bine de portiunea Vf. Prejba - Vf. Voinisita, spun cu bine deoarece ti se pare ca la fiecare km este o turma de oi cu "paznicii" care asteapta si ei putina activitate.

Vf. Voinisita
Până aici avem aproximativ 30 de km cu mai mult de 2500m D+. Am incercat sa ma menajez cât de mult am putut, sa ma bucur de alergare si de priveliști, fără să ma gandesc la cati km mai avem. Si pâna aici mi-a iesit.
Pornim catre Vf. Negovanu, la fel usurel, pe o porțiune sălbatică, ai crede ca nu a trecut picior de om pe acolo, zonă care mi-a plăcut foarte mult.
Luca, responsabil fiind cu verificarea stării vremii, ne-a anunțat ca la ora 14 pe Vf. Steflesti vremea se va înrăutăți si ar fi bine sa fim trecuti de zona aia la acea ora.
Nu am grăbit pasul dar am ajuns pe Vf. Negovanu foarte repede.

Porțiunea de creasta din Muntii Cindrel si Muntii Lotrului este una foarte periculoasa in caz de vreme rea. In special cand se lasa cu descărcări electrice.

Vf. Negovanu
Pe cer se adunau nori, erau norii Cumulus, care de obicei prevestesc vremea bună. In mare parte asa am si simtit, vreme perfecta de alergat, chiar faceam comparatii cu anul trecut si ne bucuram că nu avem parte de aceeasi căldura ca atunci.
Dar încet încet norii s-au adunat, vântul s-a intensificat si a inceput sa picure.
Noi ne aflam pe porțiunea de creasta la aproape cea mai mare altitudine din aceasta tură. Deocamdata noi vedeam partea buna, faptul ca ne racorea si ca aveam energie. Asta pâna au inceput tunetele.
Stiam ca daca vremea se va înrăutăți drastic, trebuie sa coboram repede din creastă.
A urmat grindină, tunete din toate părțile si nori destul de neprietenosi în jurul nostru. Dar pareau ca nu vor sa se îndrepte spre noi. Am grăbit pasul, am neglijat alimentația si hidratare a, dar am trecut la timp de Steflesti, fără să ne facem scurtul somn de frumusete de anul trecut.

Vf. Steflesti
Am răsuflat usurati si am coborat spre următorul izvor.
Au urmat 10 minute de recuperare, ne-am alimentat bine, iar privirile noastre se îndreptau catre ultima urcare brutală. Urcarea pâna pe Vf. Cindrel.
In momentul in care ne ridicam, Ioan ne spune foarte linistit ca a vazut un sarpe mic lângă el. Ne-am uitat atenti si o vipera a iesit tiptil de la culcus sa ne salute.
Pe urmă ne-a explicat ca ii este foarte frica de vipere ( si mie de asemenea) si eram foarte amuzati cu gândul că au stat 10 minute unul langa altul. ( asta suna a prietenie Nic )
Porțiunea dintre Vf. Steflesti si Vf. Cindrel e foarte scurta, asa ca nu sunt foarte multe de povestit. Mai exact e o coborare brutala si o urcare brutală.  Posibil doar sa mi se para mie asa dupa mai mult de 55km alergati.

Vf. Cindrel
Urcarea pâna aici este interminabilă. M-am resimtit dupa porțiunea de Steflesti pe care am alergat-o mai repede de cât ne-am propus.
De aici am inceput sa clachez, nu m-am mai putut alimenta si am alergat cu resursele care mi-au mai rămas.
Au urmat 15km foarte grei, dintre care ultimii 5 au fost la pas.

Ieri, in momentul in care am ajuns la finish am spus foarte convins că nu voi mai alerga vreun Ultra. Astăzi sunt mai mult decat convins ca UTLC-ul il voi alerga in fiecare an. Pentru ca e unic.
Iar adevarul e ca nu pot lasa suferinta din ultimii km sa acopere trăirile si bucuria din ceilalți 70 de km.

La final ne-a asteptat Nicolae Ciprian, prietenul nostru de nădejde.

Detalii tehnice:
Distanta : 75km
Diferenta de nivel pozitiva : 4500m
Timp : 13h+

Comments are closed.